Doua limbi puternice, dar tot atat de diferite. Doua limbi frumoase, pe care eu le ador, din pacate insa cunoscand doar una din ele. De franceza, aceasta limba atat de melodioasa m-am indragostit acum multi ani. De rusa, in urma nu cu mult timp, sa fie 6-7 ani. Atunci am auzit un cor ce mi-a rasunat in vene. Mi se pare una din cele mai potrivite (atentie e doar parerea mea) limbi pentru operete. Si ce poate fi mai superb decat sa-l vad pe actorul rus favorit vorbind, in acelasi film, ambele limbi? Si, va rog sa ma credeti,  Oleg Menshikov o face foarte bine.
Dupa ce, in iunie 1946, Stalin a acceptat armistitiul si le-a oferit emigrantilor pasapoarte rusesti si sansa de a ajuta la reconstructia URSS.

Din pacate, supriza a fost pe cat de mare, pe atat de neplacuta, aproape toti cei ajunsi au fost executati dupa interogatorii, exceptand doctorul Alexei Golovin , sotia sa Marie (cetatean francez) si fiul acestora. Acomodarea lor nu e nici pe departe usoara, realitatea fiind cruda si sansele de a se intoarce in Franta nule.
E un film superb, iar eu, in limitarile si ignoranta mea, nu gasesc suficiente cuvinte de a-l descrie. Va spun sincer ca m-am bucurat alaturi de personaje, am plans alaturi de ele si m-am bucurat inca o data de o decizie luata acum ceva vreme si anume aceea de a ma axa mai mult pe filme rusesti, deoarece redau cu o claritate extraordinara viata, zbuciumul, sentimentele.